Copilarie...poate adolescenta....maturizare (mult prea devreme)

Am vazut luminita de la capatul tunelului...am urmat-o....iacata-ma aici,acum.
Din frageda-mi prncie, portocaliul pix cu al sau albastru capac imi contureaza viata.
Mi-aduc aminte perfect borcanul plin de pixuri de langa telefonul bunicii.Desenam copacei...imi faceam temele...faceam integrame...portocaliul cu cap albastru era intotdeauna prezent in penarul colorat.


Prima zi de scoala..plang..mama imi zambeste..ma indeamna sa-mi urmez colegii...cateva minute mai tarziu se aude ciocanind la usa clasei...era mama tinand in mana un ghiozdan colorat..mi-l da...zambeste...ma stabilizez.

Viata este viteza.

Prima zi de liceu..mama ,ca intotdeauna,langa mine,Ma incurajeaza,ma duce la usa clasei,imi zambeste,ma impinge usor catre clasa....Pamantul se invarte,ochii mei ametesc,ma trezesc deodata in fata bacalaureatului,si...ca si cand ar fi durat doar 5 minute...sunt la facultate.

Nu dureaza mult,ma angajez..Merg la facultate timp de 2 saptamani,2 saptamani merg la job...Unul din profesori (parandu-mi-se apaatic in prima zi) ne pune sa-i vindem diverse lucruri.Ne critica,nu i convine nimic insa el ne familiariza cu jungla in care urma sa intram.Habar n-aveam ce urma sa se intamplesau cum aveau sa decurga lucrurile....

Urmeaza 2 saptamani la job...haos total.

Cuvintele imi musca din piept..nu pot articula niciun cuvant...

Ma intorc la scoala...realizez ca profesorul nu ne aratase nici macar un sfert din ceea ce avea sa se intample.

Ne invata sa negociem,sa vorbim,sa ne purtam ,ce anume sa accentuam.

Intorsi in companii,punem in practica micile trucuri...realizez ca am invatat ceva si ca de fapt nu mai stiu nimic.