[...SI nu, nu m'am dat batuta...mi am spus intotdeauna ca trebuie sa lupt, si am luptat, precum Don Quijote cu morile de vant, crezand ca le pot dobori, insa totul a fost in zadar, pana cand din "involburatul" cer a aparut salvarea mea....si'atunci am crezut cu tarie in mine, el redandu'mi puterea de care aveam nevoie, si am invins....]
Astazi pot zambi din nou...am de ce si pentru cine lupta...am prieteni, cunostinte, rude, care ma sustin in tot ceea ce fac...insa, primordial este EL, care imi da tot avantul de care am nevoie, care ma impinge si ma incurajeaza...care mi'a deschis noi orizonturi...el care mi'a redat scanteia de care aveam nevoie pentru a ma reaprinde, a reinvia ....precum pasarea Pheonix...am reinviat din propria'mi cenusa.
El care imbuneaza ziua si care nu ma lasa sa fiu suparata deloc....el care ma surprinde totul timpul, continuand sa ma uimeasca cu lucrurile pe care le face.
Sper ca timpul sa fie ingaduitor cu noi.Sa nu lasam ca semnele unei anumite etati sa ne descurajeze si sa devenim reci unul cu celalalt.
Trebuie sa profitam de tot timpul si sa traim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.
Recunosc,sunt o fricoasa, dar nu las asta sa se vada...nu'i pot lasa pe restul nici macar sa mi zareasca slabiciunile...sunt o luptatoare, asa cum mi ai spus si tu...si nu uita ca suntem noi doi si restul lumii.
[Si totusi presimt ca o noua batalie se va isca curand...nu cred ca lupta ajuns la final]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu