Ma imbat cu tine.

Au fost odata ca niciodata un baiat si o fata [….], si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Asa incep si se sfarsesc majoritatea basmelor.Da!traiesc,iubesc,respir, visez si cred in tine, in noi.

Imi aduc aminte si acum, de parca ar fi fost chiar ieri, cand te’am zarit prima oara in curtea liceului.Nici nu stiam cum sa te abordez, sau cum sa te fac sa’mi acorzi un pic de atentie.Am fost suparata si am suferit.Mi;am gasit alinarea intr’un blog unde ma descarcam.Primul articol pe care l’am scris a fost despre tine si…pana in ziua de azi continui sa scriu tot despre tine, despre noi, despre ceea ce s’a intamplat, despre trairile, sentimentele si emotiile mele interioare, pe care le las sa se vada mai mult sau mai putin, insa stiu ca orice as face, de tine nu ma pot ascunde.

Timpul a trecut, ne’am maturizat.Am fost pusi la multe incercari in fata destinului, iar dupa mult timp, el ne’a adus impreuna.Marturisesc, ca atat acum cat si pe  vremea cand eram inca niste copii, nu ma pot satura de tine. Dragostea pe care ti’o port e una care ma face sa mi’fie sete de tine, care ma face sa zbor , sa plutesc printre  cei mai albi si pufosi norisori, care ma face puternica, care ma ajuta sa lupt si sa simt ca traiesc.

Ma simt ocrotita si iubita, simt ca traiesc intr’un roman de dragoste.