DE CE...?

De ce ? e intrebarea care ne macina mereu….”de ce?” asta intrebam mereu cand eram mici poate din pura curiozitate sau fara motiv…acum insa “de ce?” vine din proprie initiativa,din nevoia de a afla mai multe sau pur si simplu pt ca iti iese din gura si nu dai importanta raspunsului pe care il vei primi, “nu e important ce spune omul ci DE CE o spune” (Gorki)
Am nevoie de o dragoste nepoluata.,curiozitati sangvinice ma macina si nu le stiu raspunsul.Lumea e ca o magma amorfa din care nu poti sa scoti amanuntul.,detaliul de care ai nevoie pt a putea respira,de care ai nevoie pentru a te elibera de sentimente si de durerile care te apasa.
Realitatea nu tine cu niciunul dintre noi,este dura,insa trebuie sa fiu lucida si sa acced la ideea de virtualitate,
Trebuie sa am,sa ma gandesc la ceva imaginar,precum matematica are numarul ei “I” (numar imaginar) asa si eu si tu si el trebuie sa avem un numar imaginar, pentru ca desi suntem cu totii oameni,ne unim vietile doar pt un statut economic si ne despartim sufletele,uitam sa mai iubim si invatam doar sa ne uram.